Dupa 1970 dominanta in peisajul publicistic din domeniul electronicii era revista Tehnium, care prin continutul sau acaparase atentia si simpatia unui insemnat numar de electronisti amatori, dar si specialisti.

Aceasta cautata revista are ca fondator si apoi conducator, pe ing. Ilie-Gheorghe Mihaescu absolvent al Facultatii de Electronica si Telecomunicatii,sectia Radiotehnica din Institutul Politehnic Bucuresti, promotia 1966.

Inginerul I.G. Mihaescu s-a nascut in anul 1935, luna martie ,ziua 21, la echinoctiul de primavara si pe doua zodii, in localitatea Stroici din Jud. Botosani.

Este descendentul unei stravechi familii romanesti atestata documentar in anul 1425 intr-un hrisov emis de domnitorul Alexandru cel Bun, familie din care a facut parte si parintele filologiei romanesti Luca Stroici, dupa cum afirma B.P. Hasdeu.

Primeste in familie o educatie germanica fiindca bunica dinspre tata, frau Ana, era descendenta unei familii nobiliare austriece – baroni. A beneficiat in familie de o biblioteca si de reuniuni cu muzica clasica unde interpreti erau membrii familiei si prieteni veniti in vizita.

Dupa 1949, asa cum afirma intr-o nota autobiografica, sub efectul ocupatiei sovietice, copilul Ilie Mihaescu, ramane fara familie si este nevoit sa se intretina cu propriile puteri, familia fiind practic pulverizata.

Ajunge intr-un mare oras industrial si timp de aproape 9 luni este „copilul strazii” gasind adapost la o moara unde mai gasea de lucru ca hamal, practic ajutand clientii la descarcarea si incarcarea sacilor cu cereale.

Este apoi angajat ca muncitor intr-o magazie, gratie intalnirii cu un cunoscut al familiei, unde lucreaza aproximativ un an.

Posedand, in aceasta situatie, un document ca provine „din campul muncii” se inscrie, sustine examenul de admitere si este acceptat sa urmeze cursurile Scolii Medii Tehnice de Posta si Telecomunicatii din Bucuresti, incepand cu anul scolar 1951 – 1952. Aceasta forma de invatamant echivala cursul superior al liceului, forma care a fost introdusa dupa Reforma Invatamantului din 1949.

Datorita notelor foarte bune, a beneficiat de bursa, asigurandu-si camin si cantina. Chiar daca termina Scoala Medie cu Diploma de Merit, care ii conferea dreptul sa urmeze o facultate fara examen de admitere, nu poate benefica de aceasta prevedere din cosiderente financiare.

In aceasta situatie se angajeaza si lucreaza ca tehnician la Radio Romania – Bod, la Centrul Radio Moldova de la Bacau si apoi la Centrul Radio Bucuresti. In 1962 i se incredinteaza montarea unui translator de televiziune la Dragasani – Olt.

Pentru modul exceptional cum indeplineste punerea in functiune a acestei statii TV, care asigura cu programe zona Dragasani si statia TV – Craiova, Centrul de Radio Bucuresti, ofera tehnicianului Ilie Mihaescu o bursa de studii pentru invatamatul superior.

Astfel, dupa 4 ani de la terminarea Scolii Medii Tehnice, Mihaescu realizeaza ca visul vietii se poate concretiza si printr-un efort disperat, acasa si la serviciu, abandonand orice alta activitate, invata matematica si fizica, teorie si rezolvarea exercitiilor.

Se prezinta la concursul de admitere la Facultatea de Electronica si este declarat Admis. Astfel, Ilie Gheorghe Mihaescu devine student bursier. Dupa terminarea celor patru ani de studiu si dupa sustinerea Examenului de Stat, fostul copil al strazii, muncitor-hamal si tehnician in telecomunicatii se intoarce la Directia de Radio si Televiziune – Bucuresti insotit de Diploma de Inginer.

De mentionat ca in toata perioada cat a fost student a promovat toate examenele in sesiunile normale, neavand niciodata restante.

La Directia de Radio si Televiziune Bucuresti ing. Mihaescu activeaza in domeniul comunicatiilor prin microunde. Dupa o specializare in Itialia contribuie efectiv si substantial la dezvoltarea retelei de radiorelee si la introducerea telefoniei automate interurbane.

In 1970 este solicitat de CC al UTC sa participe la studierea oportunitatii in primul rand, si apoi la elaborarea unui studiu pentru aparitia unei publicatii tehnice destinate tineretului.

Incepand cu luna mai 1970 ing. Ilie Mihaescu este angajat cu un sfert de norma spre a participa la elaborarea acestui studiu, ramanand salariat la Directia Radio TV – Bucuresti.

Dupa cateva luni, deci prin luna septembrie 1970 s-a recomandat ca noua publicatie sa apara si sa poarte numele de Tehnium. Viitorul editor al acestei publicatii, respectiv CC al UTC accepta propunerea de principiu si detaliile tehnice si intocmeste documentatia ca Plenara CC al PCR care urma sa aiba loc in luna septembrie sa aprobe infiintarea noii publicatii, aprobare care a si fost emisa.

Se elaboreaza un prim plan ca revista Tehnium sa apara pe piata in luna decembrie 1970, plan care era coordonat de ing. Ilie Mihaescu.

Dupa succesul de piata imeidat, editorul propune inginerului Mihaescu sa se transfere cu norma intreaga la revista Tehnium, ceea ce se intampla la inceputul anului 1971 (martie) cu toata opozitia Directiei de Radio TV.

Specialitatea electronica a ing. Mihaescu se reflecta imediat si in continutul noii reviste.

Ca persoana reponsabila de continutul si prestigiul revistei Tehnium, ing. Mihaescu stabileste relatii de colaborare cu redactiile revistelor similare din tarile membre CAER, dar si din Germania, Franta, Italia.

Organizeaza Colocvii si Simpozioane cu tinerii cititori in diverse localitati din tara, unde specialisti colaboratori ai redactiei prezentau noutati stiintifice si tehnice din tara si strainatate.

Urmeaza cursurile facultatilor de Ziaristica si Politica si de Conducere concomitent cu activitatea profesionala si sportiva din 1957 este autorizat radioamator si in cadrul unor competitii obtine titlul de Campion National, iar din 1981 este ales vicepresedinte al Federatiei Romane de Radioamatorism.

Si in acest domeniu participa si conduce echipe de radioamatori la concursuri internationale si nationale.

Cu inclinatii vadit didactice ing. I. Mihaescu publica o serie de carti (17) in domeniul electronicii aplicate in special automatizari si radiocomunicatii care se adresau constructorilor amatori, unele din ele fiind concepute pentru elevii de liceu, adica incepatorilor cu modeste cunostinte teoretice, dar si financiare.

Publica articole tehnice in prestigioase reviste din Rusia, Cehoslovacia, Polonia, RD Germania, Ungaria, Franta, Italia si participa la Conferinte si Reuniuni in calitate de sef de delegatie ce reprezinta Romania, tematicile acestor intruniri fiind foarte diverse, de la probleme de educatie la comunicatii prin sateliti sau farfurii zburatoare inclusiv cele ce stabileau norme si modalitati de colaborare si cooperare interstatala si interredactii.

In anul 1992 isi deschide o editura numita Tehnium Romfaber destinata exclusiv sustinerii aparitiei publicatiilor si literaturii din domeniul electronic ce se adresau amatorilor. A fost recompensat cu diplome, medalii si decoratii.

Dupa 27 ani de conducere a revistei Tehnium si dupa o bogata activitate sociala si publicistica ing. Ilie Mihaescu se pensioneaza; asta in 1997.

Dar in 1998 este contactat de Societatea Conex Electronic cu propunerea de a organiza aparitia unei reviste de electronica profesionala si comerciala. Astfel, in septembrie 1999 apare de sub tipar primul numar al revistei Conex Club avand pe neobositul ing. Mihaescu fondator si redactor sef.

Revista Conex Club cunoaste si se bucura de apreciere din partea electronistilor profesionisti in contextul aparitiei pe piata romaneasca a unei ample si diverse game de produse electronice produse pe mapamond.

Gasim acum, sub semnatura lui I. Mihaescu ziaristul, articole din si despre istoria poporului roman ce acopera perioada inter si postbelica in reviste precum Historia, Natiunea, Radiocomunicatii. Inclinatiile si preocuparea pentru adevarul istoric al poporului roman si nu numai, prezentate s-au bucurat de aprecieri.

Evidentiez cu placere ca ing. Ilie Gheorghe a primit titlul de Cercetas de Onoare, este Expert atestat al Ministerului Culturii in domeniul presei Tehnico-Stiintifice si detine un record absolut: este singurul inginer din Romania fondator a doua reviste din domeniul electronicii: Tehnium si Conex Club, de larga circulatie si puternic impact public.

Amintesc cu stima afirmatiile sale: „Inginerul este un produs, un consumator si un producator de cultura.”